UE va cere în curând un pașaport digital pentru bateria mașinii electrice — noi l-am construit deja pentru întreaga mașină și pentru locuință

Regulamentul european privind bateriile (2023/1542) obligă, începând cu 18.02.2027, toate bateriile de vehicule electrice și industriale de peste 2 kWh să poarte un „pașaport digital al bateriei” pentru a putea fi vândute pe piața UE — bateriile sunt prima categorie de produse pentru care pașaportul devine obligatoriu în UE. Potrivit Comisiei Europene, pașaportul cuprinde datele de identificare și cele tehnice ale bateriei, informațiile despre producător și despre operatorul economic, datele privind performanța și durabilitatea, informațiile care sprijină repararea, reutilizarea și reciclarea, precum și datele privind sustenabilitatea și economia circulară. Sistemul este descentralizat: datele detaliate rămân la operatorul economic care introduce bateria pe piață și sunt corelate printr-un registru central al UE. Aceasta este prima punere în practică a inițiativei mai ample a UE privind pașaportul digital al produsului („Digital Product Passport”).

Volvo a lansat deja, în avans, prima mașină de serie din lume cu pașaport al bateriei — EX90, dezvoltat împreună cu Circulor pe parcursul a șase ani. Pașaportul se deschide cu un cod QR aflat pe rama ușii mașinii sau din aplicația Volvo Cars.

Este important de reținut ce nu înseamnă acest lucru: obligația se referă doar la bateria mașinilor electrice noi, nu la întreaga mașină, nu la mașinile cu motor termic și nici la mașinile second-hand aflate deja în circulație. Niciun consumator nu „cumpără” un pașaport al bateriei — acesta vine odată cu mașina, de la producător, la fel ca numărul VIN.

Calendarul nu este însă pe deplin bătut în cuie: în martie 2026, europarlamentara Hildegard Bentele a pus sub semnul întrebării, într-o întrebare scrisă adresată Comisiei, dacă baza tehnică necesară va fi gata înainte de termenul de 18.02.2027 — printre altele standardele armonizate CEN/CENELEC, registrul DPP al Comisiei (termen legal 19.07.2026) și regulile privind cine are acces la datele pașaportului (așteptate abia la sfârșitul anului 2026). Aceasta arată că modul tehnic de implementare nu este încă pe deplin consolidat nici măcar pentru pașaportul bateriei stabilit de UE — ceea ce face ca modelul bazat pe cod QR, deja utilizat în practică (precum cel al Volvo), să fie o direcție sigură de urmat și pentru noi.

Punctul nostru de vedere este că același principiu — un istoric digital transparent și transferabil, care însoțește bunul de la un proprietar la altul — este util mult mai larg decât doar în cazul bateriei. De aceea am construit Ajoneuvopassi și Kotipassi: întregul istoric de întreținere și reparații al vehiculului sau al locuinței, schimbările de proprietar și documentele, într-un singur loc care trece la noul proprietar odată cu tranzacția. Acesta este produsul nostru propriu, opțional — nu este cerut de UE și nu este obligatoriu pentru nimeni — dar direcția pe care UE a stabilit-o acum pentru o singură componentă este exact direcția în care noi am construit deja pentru întregul vehicul și pentru locuință.